Blog motorizat de:

Fotografia mea
O românca ratacita intr-un alt colt de lume...

joi, 18 noiembrie 2010

Traditii franceze


De doua zile, toata Franta cânta cucurigu. Adica, ma rog, cocorico. Strigatul de victorie al cocosului galic.
In 16 noiembrie a.c. in Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanitatii au fost bifate de catre Unesco inca trei puncte pentru Hexagon: trei traditii ancestrale recunoscute oficial ca valori exceptionale ale omenirii.



Prima: gastronomia franceza in ansamblu. In formularea exacta: "le repas gastronomique des Français". Asta inseamna gastronomia ca practica sociala; nu numai totalitatea felurilor de mancare traditionale, ci  si intreaga polologhie adiacenta: alegerea ingredientelor, l'art de la table (adica decorarea, modul de prezentare cu tz pahare, furculite si cutite), succesiunea felurilor, asocierea bauturilor,  ambianta, convivialitatea obligatorie etc.




A doua:  dantela in punct de Aleçon.  E o tehnica rara, practicata inca in Normandia, in care dantela se fabrica manual. Cu acul. Sunt necesare 7 ore de munca neintrerupta pentru  a obtine un centimetru patrat de textila ajurata. Nimic de-a face cu tehnica obtinerii dantelei clasice, de Valenciennes.
Dantela in punct d'Aleçon e intens ceruta azi de ornamentica si arta religioasa.



A treia:  compagnonajul. E vorba de traditia frantuzeasca de asociere in grupuri de oameni al caror scop e ajutoarea celorlalti, ori protectia persoanei,  educatia sau transmiterea cunostintelor. 
Primul exemplu care-mi vine in minte e asociatia "Les compagnons d'Emmäus" creata de Abbé Pierre pentru ajutorarea saracilor.

Inca de pe vremea constructiei catedralelor, traditia cerea ca un compagnon (un ucenic) sa-si faca stagiul la un maestru.  Compagnonul nu-si putea parasi maestrul decat cu acordul acestuia...
Genul acesta de practici compagnonice au existat in toate sectoarele manufacturiere pâna la revolutia industriala (cand si-au pierdut din importanta). Din ele s-au inspirat fracmasonii...

Compagnonajul exista si astazi, intrucat vechile meserii se practica inca in Franta.
21 dintre acestea sunt reglementate de programa Ministerului Educatiei Nationale pentru meserii ca taietor in piatra, vitrar, forjor, patiser, tesator, fierar, brutar, marochinier,  potcovar etc.
Dupa ce termini scoala profesionala de potcovari de exemplu (meserie nobila, ce credeti? maréchal-ferrant se cheama potcovarul in limba lui Molière!) devii ucenic, adica aspirant compagnon si esti obligat sa faci Turul Frantei de Compagnonaj (chiar asa se si cheama). Nu e deloc o joaca.



Le tour de France du compagnonnage e o adevarata institutie traditionala de  arte si meserii manuale si  tehnice  si consta intr-un periplu pe care orice aspirant compagnon trebuie sa-l faca pe la maestrii din meseria lui, de pe intreg teritoriul, pentru ca acestia sa-i poata transmita secretele meseriilor si propria experienta.
Exista chiar concursuri nationale pentru obtinerea titlului de "meilleur apprenti de France" pentru ucenici sau  "meilleur ouvrier de France" pentru maestri. E recunostinta suprema in bransa...



Un exemplu de ucenic castigator 2010 la categoria "tâmplarie"... 
(pustiul a terminat scoala si isi incepe turneul de compagnonaj care va dura 7 ani).




20 de comentarii:

  1. Buna,daca esti interesata de un schimb de link-uri trimite-mi un comnetariu la http:/itanytime.blogspot.com
    O zi buna

    RăspundeţiȘtergere
  2. Se pare ca are pentru ce să fie fericit cocoşul galic.

    RăspundeţiȘtergere
  3. Ei, da...
    Aveau deja cateva traditii populare, dansuri si procesiuni celtice si provençale, apoi traditia dresajului pasarilor de prada:)
    Se pare ca UNESCO tocmai a aprobat inca 47 de propuneri, printre care cele de mai sus pentru Franta.

    Si Romania figura in aceeasi sectie patrimoniala cu traditia Calusului... nu stiu daca s-a mai adaugat ceva la lista: presa franceza n-a scris decat despre branza ei:)

    RăspundeţiȘtergere
  4. Buna seara !

    Multsumesc pentru mesaj de sanatate.

    Je vous remercie tous pour vos messages d'encouragement.
    Compagnonaj si aprentisaj sunt foarte important.
    La tradition du compagnonnage doit se moderniser pour perdurer. Il existe aujourd'hui des compagnons de mécanique auto ou avion, des apprentis en hydraulique ou en nouveaux métiers de l'environnement.
    Dans la tradition du compagnonnage, pour passer d'apprenti compagnon à maitre, il faut réaliser un chef d’œuvre. Très souvent les chefs d’œuvre sont exposés dans les Chambres des Métiers du département et ce sont des objets magnifiques. Ils demandent plusieurs mois de travail et doivent impérativement être originaux ( représenter un objet ou une maquette d'objet qui n'a jamais été réalisé.)
    Apprentis de Roumanie, à vos outils !!!!!

    RăspundeţiȘtergere
  5. Din cate stiu eu, Calusul si traditiile calusarilor au intrat in patrimoniul UNESCO de ceva vreme.

    Cat despre gastronomia franceza, chiar trebuie pastrata.

    Mi-a placut enorm modul de a lua masa in Franta, in contrast cu moda fast-food.

    Am fost in 2004 intr-un stagiu de 14 zile "Connaissance de la France" prin Alianta Franceza si mi s-a potrivit ... natural ;)

    RăspundeţiȘtergere
  6. La noi văd frecvent la Tv prezentată câte o persoană, de obicei în vârstă, care producea ceva tradiţional şi constant se plâng că sunt ultimii, tradiţia respectivă se stinge odată cu ei, nu are cine prelua mai departe, nu au ucenici, nu mai prezintă interes.

    RăspundeţiȘtergere
  7. Minunate, apetisante si dezirabile traditiile culinare din Franta, mai ales cand mananci sanwichurile irlandeze. Va salut din Dublinul lui James Joyce, de la 30 de metri de statuia lui!

    RăspundeţiȘtergere
  8. Săptămîna trecută stăteam de pază în jurul unei sticloanțe de vin cu un vechi prieten, stabilit în Germania. Și îmi spunea cum gastronomia franțuzească nici că se compară cu cea nemțească. Că ultima e mult mai interesantă și „gustoasă”, chiar dacă mai puțin cunoscută. Iar vinurile-s la fel de bune, poate chiar mai bune decît cele franțuzești. Și acum să pun și întrebarea, pseudojurnalistică: Cum comentezi? :))))

    RăspundeţiȘtergere
  9. @Daniel: din cate stiu, prin 2005 a intrat Calusul:)
    Ehe, ce fain trebuie sa fi fost stagiul ala... vive l'Alliance Française!:)

    @Acuvio: mare pacat... nu cred ca românii nu-si mai pretuiesc traditiile, ci ca statul roman nu se preocupa...

    @Ionel Muscalu: asta da surpriza! multumiri si va asteptam cu povesti irlandeze... sunteti un norocos!:)))

    @ Catelul alpha: fugi d'aci!
    Doar daca prietenul tau are vreo preferinta particulara pentru carnatii nemtesti...:))
    Aia de Frankfurt sunt buni, cei albi de Bavaria mie nu-mi plac iar pe cei de Nurnberg nu i-am gustat:)
    In Germania, bucataria are meritul de a fi simpla si copioasa, iar portiile in restaurante uriase.
    E bucatarie de cantitate, nu de calitate, ca cea franceza....
    Nici nu poate fi: ingredientele nu sunt aceleasi... modul de crestere al animalelor (care ajung ulterior in farfurie) nu e acelasi... nu exista nici aceeasi diversitate de produse (doar ce zise Garcea ca n-are de unde-si cumpara o bucata de iepure din supermarket:))))

    Cred ca la capitolul "feluri de mancare" exista gusturi si preferinte...
    da' la vinuri? Cum naiba sa fie vinul nemtesc la fel de bun, cand numeri zilele cu soare in Germania? Doar n-au inventat berea degeaba:))

    oricum, eu nu sunt gurmanda, deci nu sunt un judecator bun.
    Insa ce ma scoate din sarite e obsesia francezilor pentru gastronomie... Ma frate, traiesc ca sa manance... Cand incep sa vorbeasca ore in sir, extaziindu-se, despre ce-au mancat "au restaurant du grand chef X" o iau la goana...:))

    RăspundeţiȘtergere
  10. :)
    Bun regasit, tuturor!
    Avand in vedere ca ceea ce voiam a scrie eu, a scris deja @acuvio adaug doar faptul ca suntem linistiti in privinta perpetuarii traditiei autentic romanesti "sa moara capra vecinului"!
    :)
    Karla, multumesc pentru lectura.
    Un sfarsit de saptamana minunat.

    RăspundeţiȘtergere
  11. "sa moara capra vecinului"?
    Asta e un proverb fabulooooooooos!:)) Si uite ca nu mi-a dat prin cap pâna acum sa studiez echivalentul francez.
    Andrei, mi-ai dat o tema grozava de reflectie... merci!
    Si tie la fel, un week-end placut...
    (la mine e gradinarit in frigul de afara...)

    RăspundeţiȘtergere
  12. Te invidiez. As gradinari ei eu cu mare bucurie, insa am in proprietate doar un ghiveci cu o floarea soarelui ce asteapta primavara!
    :)
    Echivalentul?
    Nu vred ca-l vei gasi...
    :)

    RăspundeţiȘtergere
  13. Am plantat si eu experimental o floarea-soarelui si n-a vrut sa rasara... de atunci n-am incercat.

    Ei, trebuie sa existe ceva echivalenta, ca si francezii se invidiaza intre ei de se rup:)

    insa cred ca intuitia ta e justa: sunt discreti si nu se manifesta direct, in fatza:)) adica n-o sa-ti tranteasca niciodata vreo fraza din care sa reiasa ca mor de gelozie, daramite sa scoata vreun proverb!...

    oricum, ramane de vazut, de studiat../

    RăspundeţiȘtergere
  14. Francezii sunt gurmanzi, nimic de zis si sunt renumiti in specialitati culinare. Nemtii care-si lauda carnatii nu i-au gustat pe cei romanesti, facuti in casa, cu usturoi si putin afumati. Alaturi de un vin bun, tot romanesc, ca avem si noi cu ce ne mandri. Sper ca n-am pacatuit cu gandul...acum n-as manca asa ceva...piei ispita! Eu astazi am pregatit mancarica de gutui, o delicatesa dulce-acrisoara, in ton cu vremea de afara...

    RăspundeţiȘtergere
  15. @standuriexpozitionale: Vorbesti de funie in casa spanzuratului:)
    De un an de zile n-am mai mancat mici, daramite carnatii românesti:))
    Ii astept pe ai tatei ca pe Mesia!:)

    Da-ne si noua reteta de mancarica de gutui cand ai timp... pleaaaaase!
    Suna mortal:)

    RăspundeţiȘtergere
  16. E frumos ce se intampla in Franta, mi se pare deosebit de eficace pentru pastrarea traditiilor, de orice fel.
    Cat am fost in Franta mi-a placut bucutaria franceza, areunele chestii delicioase.
    La nemti e alta treaba , nu au reusit sa pastreze traditile artei culinare germane.Iti dau un exemplu : cand venea nemtalaul de unchiul meu in TM , bunica mea ii facea mancarea pe care n-o mai mancase de cand era copilsi aici includ sos de visine cu carne de vita,taitei cu mac sau nuca (facuti de casa) plus alte o gramada de mancaruri pe care nimmeni , nici chiar maman, care gateste bine, nu le mai stie . S-au pierdut.

    Si da, ai dreptate , portile la nemti sunt uriase iar vinurile sunt din export , berea este buna la ei :P

    Franta isi pastreaza traditiile si pentru acest lucru merita toata stima si tot respectul "Vive la France !" :P

    Complimente lui Max care explica foarte frumos si cred ca gateste bine :P

    RăspundeţiȘtergere
  17. Hello Cartim,
    PEntru mine, sunt unele chestii in bucataria franceza care-mi sunt complet nedigerabile... insa recunosc calitatea prepararii, chiar daca nu sunt o gurmanda:)
    Ce pacat de retetele despre care vorbesti... sos de visine cu carne de vita, mama, ce bun trebuie sa fie! Din bucataria germana imi place grozav choucroute si flammeküche, astea le mananci oricand in Alsacia, cred ca sunt comune celor doua natii:))
    Da' berea nemteasca, inegalabila! In schimb fac o cafea rea de tot, nu stiu cum se face ca boabele sunt atat de bine preparate iar cafeaua e atat de salcie:))

    Da, Max e mare bucatar, ca tot frantuzul:) A pastrat in minte toate retele bunica-sii, nu'sh prin ce mecanism:))
    Merci de lectura:)

    RăspundeţiȘtergere

Au chant on reconnaît l'oiseau et aux paroles, le cerveau...