Pentru a explica aceasta calatorie, sunt obligata sa pun harti.
Regiunea pe care am vizitat-o e atat de complexa, la rascrucea unor culturi care se mixeaza intre ele, intr-un cadru geografic la fel de bogat si diversificat, incat o sa va rog sa-mi scuzati didacticismul inevitabil...
Regiunea pe care am vizitat-o e atat de complexa, la rascrucea unor culturi care se mixeaza intre ele, intr-un cadru geografic la fel de bogat si diversificat, incat o sa va rog sa-mi scuzati didacticismul inevitabil...
Am plecat de la Paris cu destinatia Saint-Florent-sur Auzonet, un satuc despre care nu stiam decat ca e la poalele Cevenilor, intr-un parc natural.
Am strabatut vechile ducate de Orléans si de Berry zicandu-ne ca inca n-am vazut nici catedrala orléaneza, nici pe cea de la Bourges, apoi am intrat in regiunea de origine a ultimilor regi ai Frantei: ducatul de Bourbon.
Avantajul unei calatorii in Franta e reteaua rutiera extrem de bine pusa la punct. Toate marile orase sunt legate intre ele prin autostrazi, dublate de drumuri rapide (de exemplu autostrada A10 e asistata de nationala N10), care servesc de deviatii in caz de accident sau ambuteiaj; apoi de traseele istorice care s-au pastrat si asfaltat (sunt asa numitele cai bis), plus o multime de drumuri departamentale, care leaga comunele intre ele. Asfaltul ajunge adesea pâna in padure, pe drumuri inguste care leaga intre ele fermele izolate. Sunt asa-numitele "chemin des écoliers" (drumul scolarilor), utilizate in trecut de copiii care mergeau la scoala vecina sau de postasul si cantonierul satului. Nici un risc, deci, sa ratezi vreun obiectiv din cauza drumurilor...
Avantajul unei calatorii in Franta e reteaua rutiera extrem de bine pusa la punct. Toate marile orase sunt legate intre ele prin autostrazi, dublate de drumuri rapide (de exemplu autostrada A10 e asistata de nationala N10), care servesc de deviatii in caz de accident sau ambuteiaj; apoi de traseele istorice care s-au pastrat si asfaltat (sunt asa numitele cai bis), plus o multime de drumuri departamentale, care leaga comunele intre ele. Asfaltul ajunge adesea pâna in padure, pe drumuri inguste care leaga intre ele fermele izolate. Sunt asa-numitele "chemin des écoliers" (drumul scolarilor), utilizate in trecut de copiii care mergeau la scoala vecina sau de postasul si cantonierul satului. Nici un risc, deci, sa ratezi vreun obiectiv din cauza drumurilor...
Regiunea bourboneza e extrem de campagnarda: o zona a crescatorilor de vaci charoleze, verde incandescent la aceasta ora a primaverii, cu sate risipite pe coline si copaci inmuguriti...
O recunosti usor dupa asa-numitele bocaje bourboneze: niste parcele agricole separate de garduri de arbusti care urmaresc curbele naturale ale reliefului, ori cursul apelor care le strabat. Taranii le folosesc in alternanta, schimbandu-le destinatia in fiecare an, fie pentru cresterea vitelor, fie pentru culturile lor agricole...
Dupa ce am trecut si de Clermont-Ferrand, oras industrial si fieful Michelin, altitudinea incepe sa creasca verginos. Autostrada A75 (la Méridienne) se restrange la doua benzi pe sens pentru a strabate inima Masivului Central. Vreo 80 de kilometri urechile ti se astupa, desi altitudinea variaza intre 800 si 1150 metri.
Peisajul care se deruleaza e fabulos: Masivul Central are suprafata Transilvaniei noastre si o structura cat se poate de heterogena. Nordul sau este de natura vulcanica (cosurile acestora se vad de la mare distanta in toata regiunea Auvergne) in timp ce partile meridionale si sudice sunt munti de incretire, vechi, mult mai batrâni decat Carpatii nostri.
In partea vestica a masivului se gaseste zona marilor platouri de pietris (les grandes causses), pe care le-am strabatut cautand La Couvertoirade...
Recapitulez: nordul vulcanic al Masivului Central constituie regiunea Auvergne, sudul (munti de incretire numiti Cévennes) apartin regiunii occitane, provincia Languedoc. Se numeste astfel pentru ca e regiunea in care se vorbeste la langue d'oc, limba occitana. Complicat, nu? :)
Ca sa le complic si mai tare: de partea cealalta a Rhônului se vorbeste provensala (normal, tot sudul francez aflat la dreapta Rhonului constituie la Provence). Rhône-ul serveste de frontiera celor doua provincii istorice...
Am facut un popas in Auvergne, dupa cateva ore bune de sofat. O pauza de un sandvis cu privirea atintita pe viaductul Garabit. Un arc care se inalta cu suplete de gimnast la 50 de metri inaltime, o constructie metalica eleganta in fata careia te interoghezi asupra autorului: inginer ori artist? Amandoua: e vorba de Gustave Eiffel...
Viaductul de la Garabit a fost construit in 1884 pentru a lega pe cale ferata Parisul de Béziers, trecand prin Masivul Central. Care masiv e plin de viaducte, cel mai recent fiind cel de la Millau.
Modelul viaductului de la Garabit a fost copiat si reutilizat; desi e clasificat ca monument istoric, este inca folosit: trenul Aubrac Express il strabate cu 10 km/h...
Am parasit viaductul si autostrada pentru o sosea nationala care strabate Cevenii de la nord-vest la sud-est. O suta de kilometri strabatuti la inaltime de transfagarasan, pe serpentine- adevarate culoare aeriene, printre arbori cu silueta diforma, schingiuita, care rasar direct din roci bizare...
Din cand in cand, casele cevenole, din piatra maron-cenusie se itesc printre crengi...
Ape numeroase curg in vale, insa de la inaltime nu le auzi clipocitul. Stupefiant. In carpatii nostri, drumurile urmeaza de regula traseul apei care strabate muntele, insa in paralel si la inaltimea acesteia.
L-am intrebat pe Max ce naiba i-a apucat pe francezi de au trantit drumurile astea nesfarsite la inaltime? A râs si mi-a explicat ca sunt "vechile drumuri magaresti", pe care s-a pus doar asfalt.
Ce-s alea drumuri magaresti? Chemins muletiers? Sunt drumurile antice ori medievale de munte, pe care le-au trasat magarii. Omul doar a ascultat de animalele incapatânate, al caror instinct l-a urmat. In plus, in Ceveni râurile din vai se umfla foarte rapid in caz de aversa si devin ucigase. Iar la inaltime esti mult mai putin expus atacurilor hotilor de drumul mare cand esti negutator medieval. Sau cand strabati Cevenii cu destinatia Auvergne sau Aquitania...
Ascultand istoria aceasta am ajuns in zona miniera a Cevenilor, in satul de destinatie, Saint-Florent-sur-Auzonet, unde ne astepta proprietarul casutei pe care o inchiriasem... Strabatusem 750 km in 8 ore, pauza inclusiv.
Ascultand istoria aceasta am ajuns in zona miniera a Cevenilor, in satul de destinatie, Saint-Florent-sur-Auzonet, unde ne astepta proprietarul casutei pe care o inchiriasem... Strabatusem 750 km in 8 ore, pauza inclusiv.
Ma gandeam sa va compar cu Geo Bogza si am ajuns la finalul extrem de realist si civilizat: "Strabatusem 750 km in 8 ore, pauza inclusiv", pai in Romania ii strabateati in cel putin dublu pe atat dinspre sud spre nord sau invers, mai ales prin munti... Despre acest reportaj serios voi face vorbire maine, cand abia astept sa-l recitesc.
RăspundeţiŞtergereEi da, stiu foarte bine. 8 ore facem de fiecare data intre Oradea si Brasov, si asta cand se circula bine...
RăspundeţiŞtergereMerci pentru lectura...;)
plăcută lectura bagabonţelii voastre... chiar instructivă, numa' atâta cât trebe...
RăspundeţiŞtergereacuma, ştii la ce mi-a rămas gândul? la drumurile măgăreşti... şi la cele opt ore trebuinţă pentru 750 (!!!) kilometri...
salutări de unde se agaţă harta (României)...
să te mai plimbi
să mai scrii
pa
spor la weekend
yupiiiii
RăspundeţiŞtergereMa bucur ca ai revenit printre noi. Am venit sa-ti ures: Bine-ai revenit, mai tarziu ma asez linistit sa lecturez ceea ce ne-ai pregatit.
Las la portita o imbratisare maaare, rotunda de gashca!
@Victor: m-ai facut sa râd...:))
RăspundeţiŞtergereO sa povestesc totul, de la cap la coada, pâna la ultimul loc si ultima piatra pe care am vazut-o... cred ca am pentru vreo 3 luni:))
@Andrei: c'est gentil:)) merci pentru imbratisare, imi plac grozav mai ales astea de gashca:))
Impresionanta revenire. Materialele publicate pe acest blog au valoare pedagogica tocmai pentru ca au darul de a trezi interesul prin amanuntul care da culoare.
RăspundeţiŞtergereFrumos ai descris ... imi plac calatoriile! la nebunie! Cred ca amintirile pe care le iei cu tine dintr-o calatorie fac parte din "bagajul" care ne insoteste toata viata, ne imbogatesc cu adevarat...
RăspundeţiŞtergereVirtualkid: cand m-am recitit, m-am gasit putin prea didactica... insa am lasat asa, gandindu-ma ca altfel nu pot explica restul:)
RăspundeţiŞtergereMerci...
@Freeseo:Asa e. Inveti intr-o calatorie mai mult si mai durabil decat in biblioteca, cel putin asa mi se intampla mie...
Imi face placere sa te vad:)
:)
RăspundeţiŞtergereSarut'mana!
Mie mi-a placut, si mi-a starnit iar dorul de a pleca-n lumea larga...
Abia astept si urmatoarele materiale.
(cu mai multe ilustratii daca se poate)
:))
Multam pentru voiajul virutla oferit!
Nicio problema, Andreiule...
RăspundeţiŞtergereO caruta de poze am facut :)
Eh, te inteleg cu dorul de a pleca in lumea larga. Era o vreme in care si eu visam numai la asta:))
Frumos mai povestesti! Chiar si "stilul didactic" are farmec la tine :D
RăspundeţiŞtergereIar apropo de vise, orice ar zice unii ca nu s-a schimbat nimica..., eu ma plimbam acu' 40 de ani pe strazile din Paris, pe o harta de care facusem rost la o maghernita de colectare a hartiilor. Rasfoirea colectiei Pif achizitionata de la anticariat prin '69 (ca tot zicea Max ceva de Pif) cu 2 lei bucata, era o suprema bucurie.
Am uitat sa pun ghilimelele la "ma plimbam"... era doar o plimbare imaginara, bien-sur :)
RăspundeţiŞtergereDa, am recitit cu placere, am savurat amanuntele, m-am plimbat si eu si am simtit inca odata ca ar trebui sa evadati intr-o carte despre Franta, asa cum merita ea sa fie vazuta, cu stima si respect si cu multa cunoastere a civilizatiei si oamenilor de pe acolo. Cred ca ar fi un tip de carte aproape disparuta pe la noi, o carte de reportaje, nu de indicatii sau bucati de cioturi de google.
RăspundeţiŞtergereP.S.:Va multumesc pentru material, asa v-am simtit calatorind si pe la lansarea mea!
Stefana: la fel si eu, am calatorit prin cartile pe care le-am citit, prin ochii celorlalti... una din marile placeri ale adolescentei:))
RăspundeţiŞtergereMax e mare amator de benzi desenate, nu rateaza nici macar emisiunea saptamânala despre ultimele noutati din BD ( e in fiecare sâmbata dimineata) :)))
IonelMuscalu: eu multumesc:)
Nu stiu daca as fi in stare sa scriu o carte... n-am rabdarea scriitoriceasca a insiruirii de efect a cuvintelor, n-am nici cultura lingvistica necesara... probabil de aceea am multa admiratie pentru fauritorii de versuri:))
La cat de frumos ai scris pe aici, nici nu-ti mai trebuie rabdare scriitoriceasca (poate chiar ar dauna). Le aduni pur si simplu in volum, asa cum am vazut destule carti "scrise" cu editoriale adunate de prin publicatii. Chiar la scriitori actuali pe care ii admir.
RăspundeţiŞtergereEi, esti tu draguta si te intereseaza subiectele (ca si pe ceilalti internauti care ma citesc). Evenimentele si lumea in care traiesc e interesanta prin natura ei, chiar atunci cand e prost povestita.
RăspundeţiŞtergereMi-e si frica sa ma uit in urma cateodata, cand stiu ca nu pot sta mai mult de doua ore la editat un post pe blog:))
Foarte frumoasa descriere a locurilor. Nu e nimic rau daca esti putin didactica desi nu se "simte" in povestire, poate e doar o impresie a ta, dar pentru aintelege cat de variate si cat de pline de istorie sunt locurile din Franta , cred ca trebuie sa faci ceea ce ai facut.
RăspundeţiŞtergereImpresionant acel viaduct a lui Eiffel, astept si eu cu nerabdare povestirile tale.
La randul meu , inclin sa te rog pentru poze :P
Sigur, Cartim:)
RăspundeţiŞtergereHabar n-aveam de viaductul lui Eiffel, il vedeam si eu prima oara:) Am remarcat ca l-a construit inaintea turnului de la Paris, probabil s-a exersat inainte in constructii metalice:))
OK, stii sa-ti faci intrarea…
RăspundeţiŞtergerepe blogul tau, desigur…!
…care este de fapt al nostru, cei care te cetim si ne bucuram si ne minunam si ne extaziem de tot ce scrii/postezi.
M-ai turtit definitiv si irevocabil.
Cred ca mi-am uitat cuvintele, daca le-am avut vreodata…
as fi putut sa jur ca nu mai ma las impresionata de nimic…
Tues moi...encore et encore…
Tocmai ce m-am intors acasa pe la doua trecute fix, de la o Florentina si cum nu ne era somn, am zis hai sa deschd calculatorul.
Cine m-a pus ?
Dar, cum am ceva la bord, prefer sa nu mai spun nimic acum, (ca sa nu fie folosit impotriva mea), decat ca am citit cu nesat postarea ta.
Parmi les beautés et les merveilles de la vie…te pun si pe tine.
Merci mille fois, superbe !
À demain
pup,
Tina
ps.
He, he…sper sa-ti placa acest interpret si cantecul lui de prin anii ‚60
http://www.youtube.com/watch?v=IlgHafcICh0
Hello Tina,
RăspundeţiŞtergereSi la multi ani pentru ziua de ieri, ca doar esti un iris :)
C'est gentil, merci pour la chanson. Eu auzisem vag de ea, insa Max adora chansonettele si operetele din vremea aia, Dario Moreno, Luis Mariano etc:) Cica la vremea aia asta era exotismul :)
Ce simpatic filmuletul :D. M-am tot strofocat sa-mi amintesc de unde stiu acordurile, ca mi se pareau tare cunoscute. Tarziu de tot am descoperit: este "Fur Elise" de Beethoven :))
RăspundeţiŞtergereCe crezi ca foloseau romanii cind faceau drumurile lor? Magarii, evident. :)
RăspundeţiŞtergereNu cred, cer scuze, aici apare contrariul, iar fiecare articol este un reportaj, daca le asezati pe categorii, pe teme, deja exista scheletul sau corpul cartii. Am spus-o, cred ca multi ar invata ce scrieti dumneavoastra si nu o repet decat pentru ca eu cred acest lucu. Mult succes!
RăspundeţiŞtergereVAD va si Stefana imi tine isonul: merci!
RăspundeţiŞtergere@Ionel Muscalu, Stefana: C'est noté...:)
RăspundeţiŞtergereMa voi gandi la asta mai serios, promit...
@Richard: asta cu magarii ma face intotdeauna sa rad:) pâna acum, drept sa-ti zic, in afara de caratul sarsanalelor, nu le-am prea vazut utilitatea bietelor animale:))
Merci pentru originala urare, Karla, he, he…asa e, sunt un iris.
RăspundeţiŞtergereCertainement, pas de doute, la vremea aceea cine avea un patefon, era tare. Cantonete, chansonettes… ii asculta pe Mario Lanza, Callas…si multi altii, ca si pe Bourville, ca sa-i magulim putin orgoliul de francez, lui Max al tau.
Din acest minunat periplu pe care ni l-ai asternut en détail, nu stiu de ce sa ma leg mai intai.
Poate de dantelaria viaductului Garabit.
Viaductul Garabit, cadrul Statuei Libertatii si Turnul din Paris, i-au adus lui Gustave Eiffel, porecla de „Magicianul de fier”.
Si ca sa ne magulim si mandria noastra de romani, am sa spun (poate cineva nu stie) ca celebrul Gustave Eiffel precizeaza intr-un document, ca turnul care ii poarta numele nu
s-ar fi putut construi daca nu ar fi aflat de inginerul roman Gheorghe Panculescu.
Impresionat de geniul lui Panculescu, il viziteaza la Valenii de Munte.
Aici, Eiffel i-a vorbit despre proiectul sau, inaltarea unui turn iesit din comun, la Paris…
Impreuna au stabilit adaptarea tehnicii la constructia turnului…
Dar asta este o alta poveste….
Karla, iti urez sa ai spor la treaba in saptamana asta, ca si celorlalti, de altfel.
http://www.wat.tv/video/bourvil-salade-fruits-kb2z_2g7bz_.html
Stefana are dreptate,asa e: acordurile sunt din "Fur Elise".
RăspundeţiŞtergereBravo Stefana !
@Tina: Asta cu inginerul român merita aprofundata. O sa ma informez in amanunt:)
RăspundeţiŞtergereE tare de tot "salata de fructe":) la fel de mult imi place si cantecul jandarmului al lui Bourvil, il stii?
ala cu "la tacque-tacque-tacque-tiiiiiiiique du gendaaaaaarme...":))
Mi-a placut cel mai mult precizarea cu drumurile magaresti.
RăspundeţiŞtergereAm mai auzit chestia asta, dar cautand pe internet pe subiectul "drumuri magari" am dat doar de magariile facute cu drumurile romanesti :)
Ceea ce explica si imposibilitatea celor 750 de km in 8 ore romanesti :(
@Daniel: m-ai facut sa râd:)
RăspundeţiŞtergereDoar ce mi-am inchipuit ce da pe google cautarea aia, "drumuri magari":)))))
„Asta cu inginerul român merita aprofundata. O sa ma informez in amanunt. „
RăspundeţiŞtergereMa buuucur !
Legenda sau adevar, se spune ca inventatorul proiectului Turnului a fost Ghe. Panculescu.
La La Bibliotheque Nationale de France din Paris, ar exista proiectul initial cu semnatura romanului.
Cine si-ar pune la bataie avere, timp, interes, pasiune ca sa afle adevarul…sa caute sa scormoneasca …cand pe aceasta tema sunt atatea dispute, atatea controverse..
Ha, ha, am vazut si "la tacque-tacque-tacque-tiiiiiiiique”
Asa, acum am o curiozitate, poate ne spui cum arata casuta inchiriata, ce flori erau jur-imprejur, cu ce bucate v-au servit si cate feluri de branza ati mancat, acolo in *tara tuturor branzeturilor*, sau ce fel de branza ai cumparat pentru acasa.
Eu una, ma topesc dupe branzaaaaaaaaaa.
pup
Din cate imi spui, nu pot decat sa regret ca am ratat expozitia consacrata lui Eiffel la Mairie de Paris. Am dat un singur tur de 15 minute, in fuga, intr-o seara... mi-am promis sa revin, insa nu m-am tinut de promisiune...
RăspundeţiŞtergereDa-da, o sa povestesc despre asta:) mai ales ca era o casuta foarte cocheta si de foarte bun-gust.
branzeturile din Masivul central sunt foarte bune, foarte dulci. Daca nu pot sub niciun chip sa mananc camembertul normand, pe astea le-am savurat cu placere:))