Le Mazet de Saint-Florent...

Cum arata fostul cuptor de pâine transformat in locuinta? Asa:

E casuta in care am locuit, ca niste cevenoli autentici, timp de o saptamana. Extrem de confortabila (totul e modern, niciun echipament nu lipseste, nici macar panourile solare pe acoperis).

Orice francez are marele talent de a imbina vechiul cu noul, astfel incat rezultatul sa fie armonios. M-am intrebat adesea de unde le vine darul asta. Din traditie. Dintotdeauna, francezii si-au construit locuintele din piatra, astfel incat sa dureze (vecinul meu  a construit-o singur pe a lui, apoi pe cea a fiului sau: 10 ani de munca per bucata).
O casa din piatra e locuita de un sir lung de generatii, astfel incat fiecare trebuie sa combine stilul vechi, al constructorului initial, cu aerul vremii in care traieste. Sa combine mobila veche cu cea moderna, sa adapteze locuinta la progresul tehnologic, fara a-i distruge caracterul.

Vechiul cuptor de pâine, fiind un loc public (unde fiecare taran venea sa-si coaca aluatul) nu e inconjurat decat de un gard scund.
Laurent si Sébastien ( care l-au cumparat si amenajat pentru a primi turisti) s-au multumit sa oculteze doar partial vederea la strada, astfel incat sa pastreze un spatiu larg, deschis si discret in acelasi timp.

Cladirea are doua corpuri: cel inalt servea de antreu, ori sala de pregatit aluatul; azi  e transformat in dormitor. 

Corpul scund  serveste de salon (pièce à vivre) si de bucatarie...
Intrarea in vechiul cuptor e cea prin lateral, in partea inalta a cladirii. Au fost doar eliminate scarile, iar usa a fost transformata in mega-fereastra securizata.

O carare de piatra imparte gradinita in doua si duce inspre terasa si usa de la intrare. Panoul verde indica faptul ca respectiva cladire e clasata "gîte de France". Un gîte (cititi "jit") e un cuvant vechi, care desemneaza  un loc in care calatorul se poate odihni. Diferit de un han (auberge), in care ti se serveste si masa...

Reteaua "Gîtes de France" e o organizatie a particularilor care doresc sa inchirieze un spatiu de locuit pe o perioada oarecare. Exista cam 50 000 de astfel de locuinte in Franta, majoritatea de caracter, case autentice specifice diverselor zone  si regiuni. Le poti inchiria printr-un simplu click pe site-ul agentiei. 

Sistemul e atat de bine pus la punct incat nu risti nimic: exista controlori de calitate, clasificari, sisteme sigure de plata on-line. Iar preturile sunt inferioare celor din hoteluri. Ai insa obligatia sa-l lasi la fel de curat cum l-ai gasit. Adica luna.

Acolo unde se vede furtunul galben se gaseste vechea fântâna a cuptorului de pâine. Laurent si Sébastien au pastrat-o si securizat-o din interior. Folosesc apa la udatul gradinii.
Un spatiu verde, simplu si amenajat cu gust: de o parte o banca la umbra unui palmier, direct pe gazon; de cealalta parte, cateva straturi de plante aromatice pe care oaspetii le pot folosi in bucatarie. Menta, cimbru, rozmarin, lavanda, ba chiar si capsuni.

Mijlocul salonului. In dreapta, vechiul cuptor in care s-a sapat o nisa. In stanga, fereastra catre fantâna. Nu se poate deschide cu niciun chip, bineinteles. Si nici geamul nu poate fi spart.

Peretii sunt vopsiti in pigmentul rosiatic al locurilor, care se extrage din pamant. Parchetul e vechi, recuperat de la o alta casa care a fost, probabil, darâmata. Bârnele din tavan sunt insa din lemn nou: cele vechi n-ar fi rezistat...
Deasupra ferestrei fantanii e asezata instalatia de climatizare. Nu lipseste nici televiziunea prin cablu, nici reteaua wi-fi.

Iata fostul cuptor de paine. Un perete a fost darâmat, interiorul a fost curatat de funingine si cenusa; se vede inca gura de intrare in spatele canapelei.
De pe canapea poti privi confortabil la televizor; ai in acelasi timp o vedere catre gradina, pe usa de sticla situata vizavi...
Micul hol pavat cu gresie veche (si ea de recuperare) duce la sala de baie (usa deschisa), respectiv WC. Sunt intotdeauna separate, in Franta:)

Deasupra cuptorului a fost amenajat un mini-dormitor pentru copii. In spatele panoului maroniu si a scarii se gaseste tabloul electric al casei.

O vedere din celalalt unghi al salonului, spre bucatarie. Toate dotarile: placa vitro-ceramica pentru gatit, microunde, masina de spalat vase, frigider, vesela, masina de cafea... iti poti gati singur ce vrei si cand vrei...

Micul hol. Remarcati tavanul  traditional, in succesiune de mini-bolte, peste care s-au asezat bucati de ceramica locala, lucioasa. E la fel in baie. Totul e modern, senzorizat, de la toaleta pâna la dus. Nu lipseste nici masina de spalat, daca nu vrei sa pleci acasa cu rufe murdare. Apa calda e produsa de panourile solare de pe acoperis...

Dormitorul. Acelasi tavan boltit, insa fara placutele ceramice. Laurent mi-a povestit ca au muncit singuri la renovare si ca au fost prea obositi , epuizati  de-a dreptul ca sa mai acopere si tavanul...
O mica ferestruica lasa aerul sa circule cand pleci de acasa. Patul, extrem de confortabil e lipit de perete si asezat pe un covor rosu, foarte fin.
Etajera de deasupra te cam impiedica sa citesti seara. Eu as fi pus un cap de pat in locul ei...
Podeaua e acoperita cu aceeasi gresie veche, mata, ca niste caramizi. Mult mai greu de intretinut decat gresia moderna, lucioasa, pe care o speli intr-un minut.

O vedere de cealalta parte a dormitorului, pe peretele opus ferestrei. Gura cuptorului a fost acoperita cu un soi de portita de fier vechi, pentru un plus de rusticitate.

Dulapul, masiv, capitonat cu o tesatura rosie- occitana...

Fosta usa de intrare transformata in fereastra iti permite sa vezi toate miscarile strazii fara a fi vazut...

Iar in final o imagine de pe terasa. Un colt verde, linistit, in care poti savura orice: cafeaua, lectura, cina... viata...