Dupa ce am parasit site-ul apeductului roman, ne-am oprit in localitatea cea mai apropiata. Castillon-du-Gard e unul dintre acele sate medievale cum se gasesc cu sutele in Franta, in care oamenii traiesc in prezent si in trecut, in case vechi de cateva sute de ani. Restaurate si intretinute cu o minutiozitate vecina cu nebunia...
Satul e situat pe o colina care-ti permite sa contempli apeductul de la distanta. Un peisaj unic, care-ti umple ochii si te tintuieste in loc...
La ora aceea a asfintitului, satul era pustiu. Nici picior de om. Niciun restaurant sau boutique deschis, mai ales ca sezonul turistic nu incepuse inca. Ne-am plimbat printre stradutele pustii si inguste, privind locuintele oamenilor, imaginand viata intr-un asemenea cadru...
...nu tu o conducta de gaz la vedere, vreun stâlp de beton sau contor de electricitate cocotat pe vreun zid... da' chiar asa, da-o-ncolo de treaba :)...
Satul e populat de agricultori, comercianti si artisti: sculptori si pictori expun sur place, in galerii minuscule situate la parterul caselor. La Castillon du Gard te poti retrage iarna pentru a scrie: clima e blânda, linistea absoluta, soarele permanent...
Terenurile agricole sunt situate in vale: livezi, vii, lanuri lucrate cu aceeasi grija minutioasa. Tractoarele si automobilele celor 1000 de locuitori sunt garate pe un platou al colinei, care serveste de parking public. In mijlocul platoului troneaza castelul de apa al satului, constructie recenta dans les règles de l'art...
Am captat peisajul vazut de pe colina pe retina aparatului fotografic... in primele cadre se vede silueta indepartata a podului roman...
Am plecat din Castillon inainte ca soarele sa apuna. Ne-am intors in satul nostru de la poalele Cevenilor, stiind ca a doua zi ne asteapta Nîmes, orasul-prefectura al departamentului Gard, destinatia finala a apeductului...
Stii unde m-a dus gandul cand m-am uitat la poze? La povestile copilariei mele. Off, m-a cuprins o mare nostalgie :)
RăspundeţiŞtergereC'est mignon:)
RăspundeţiŞtergereAdevarul e ca de pe stradutele acelea nu lipseau decat cavalerii in armura...
Merci...
Totul pare impetrit in timp din poze. Frumoasa prezentare.
RăspundeţiŞtergereCateodata ma apuca ciuda... De ce naiba, noi romanii, ne-am demolat istoria? Comunismul nu-i o explicatie, n-am fost singurul popor comunist... Aici fiecare asezare si-a pastrat cu sfintenie trecutul.
RăspundeţiŞtergere@Getruck: asta e senzatia exacta cand te plimbi pe strazi...Merci:)
RăspundeţiŞtergere@Cezar: parca numai pe tine?:)
Sigur ca nu-i o scuza, cel putin nu o scuza suficienta... nu avem noi in sange cultul durabilului, ci pe cel al efemerului...
Prima imagine mi-a facut impresia unui tablou renascentist. Numai ca lipsea portretul din prim plan :D.
RăspundeţiŞtergereSi biiine ca ai mai scris impresii de calatorie, ca mi se facusera ochii ca la melc, tot cautand articolul nou, ca sa ma pot plimba langa tine :-*
@Stefana: Chiar ca seamana cu un fundal din Renastere...:))
RăspundeţiŞtergereScuze, in ultima vreme nu-mi vad prea mult capul, insa incerc sa ma ratrapez:))
"clima e blânda, linistea absoluta, soarele permanent"...
RăspundeţiŞtergere...e ca descrierea unui taram de poveste, in continuu echilibru, la care ai vrea sa te intorci sau sa treci pe acolo.
Da' unde erau oamenii? :P
RăspundeţiŞtergere@Irina: si chiar sa traiesti acolo, ce privilegiu...:)
RăspundeţiŞtergereBucuroasa sa te revad:)
@catelul alpha: pai, erau inauntru, la baut aperitivul inainte de cina:)) francezii beau si mananca la ore fix-precise;)...
Este o bucurie si o fericita intamplare faptul ca am avut privilegiul de a va gasi aceasta pagina din care aflam atatea informatii despre o zona minunata, pe care o apropiati de legenda cu talentul dumneavoastra.
RăspundeţiŞtergereN-ai de ce sa te scuzi, Karla ;).
RăspundeţiŞtergereSi eu gandesc exact ca ionelmuscalu (nu exagerez deloc si e valabil pentru multe pagini de pe blog), numai ca devine plictisitor sa-ti tot scriu asta :D.
Multumesc d-le Muscalu, multumesc Stefana...
RăspundeţiŞtergereSunt mesaje care-mi fac placere si-mi dau energie...:))
:)
RăspundeţiŞtergereSarut'mana, Karla, pentru frumoasa lectura.
Io sunt mai prozaic... m-a dus cu gandul la perioada inchizitiei. Mi-am amintit cum s-a construit Catedrala Notredame.
:)
Apoi brusc mi s-a facut dor iar de Italia...
:)
Franta are maretia ei, farmecul ei. Si oamenii sunt cu un sharm aparte.
E o mare bucurie pentru mine blogul tau.
Las la portita... sanziene.
Multumesc pentru lectura.
O zi mareata sa ai.
Ce frumos suna: sa te retragi iarna sa scrii!
RăspundeţiŞtergereExceptional locul.
@Andrei: pai da, cred ca ai retinut poza vechii inchisori a satului, aia ti-a atras atentia...:))
RăspundeţiŞtergereC'est moi qui remercie...
@Sergiu: iti dai seama ce "nefericire" pe capul unora...:))
Merci de vizita...
Nu tu conducte de gaz, nu tu contoare :)
RăspundeţiŞtergerePai ce e asta?
Ca sa gasesc raspunsul te-am trecut la catastif (blog and roll)
In sfarsit ma lasa blogger sa comentez ca de trei zile incerc...
RăspundeţiŞtergereSuperb satucul accesta, pare atat de pitoresc , si vorba lui Andrei (Freeseodesign) te astepti sa iasa de dupa cate un colti cate un cavler medieval, sau negustoreasa cu boneta in cap.
Imi plac satele medievale!
RăspundeţiŞtergerePodul acela din fundalul primei poze il stiu :)
Deabia astept sa ajung din nou in Franta!
@Cartim: Si eu m-am chinuit o gramada, nu puteam sa deschid nicio pagina, pâna la urma am lasat-o balta...:))
RăspundeţiŞtergereE chiar ca un decor de film istoric:)
Alice, bine ai venit!:)
RăspundeţiŞtergereEu il stiam doar din poze, imi doream de mult sa-l vad cu ochii mei...:))
Iti doresc sa ajungi cat mai curând, mai ales ca se anunta o vara splendida...:)
Foarte interesante aceste reportaje!
RăspundeţiŞtergereNu pot sa nu fac o comparatie cu satele noastre, apoi sa spun ca inteleg de unde vine diferenta.
Multumesc, Virtualkid. Ma bucur ca inca gasesti lucruri interesante aici...:)
RăspundeţiŞtergereDoar stii ca m-ai castigat tocmai cu ... hortensiile.
RăspundeţiŞtergerePoate ne mai spui ce mai face vecinul tau, cel care isi construieste singur orice are nevoie. Sper sa nu fac o confuzie, insa eu asa am retinut, ca iti este vecin chiar foarte apropiat.
@Virtualkid: am mai plantat cateva primavara asta, printre care si una alba, care m-a rasplatit deja cu niste boboci. O astept sa se deschida...
RăspundeţiŞtergereVecinul cred ca vrea sa se extinda cu firma de restaurare in piatra... a terminat gardul, a terminat cele doua case... il vad seara in camioneta ruland in dreapta si in stanga (proabil are niste contracte pe la castelul de alaturi, care e in restaurari de vreo 20 de ani).
Bine ca mi-ai amintit sa fac niste poze cu rezultatele muncii lui... :))
Aproape ca mi-as dori sa vin si eu sa il ajut, fara sa am pretentii materiale... doar sa vad cum face toate acestea~!
RăspundeţiŞtergerePai, el lucreaza dupa tehnicile vechi, insa foloseste si materiale moderne. ca toti maçonii profesionisti.
RăspundeţiŞtergereCa sa lucrezi in restaurari istorice iti trebuie ani de scoala profesionala de specialitate, vreo 7 ani de practica pe lânga unul sau mai multi "maître d'ouvre", nu e asa simplu...
Ca sa fii "apprenti" (adica ucenic) in ale meseriei, musai trebuie sa treci prin cursurile obligatorii care exista in sistemul national de scoli de meserii...
Franta e tara in care trebuie sa ai diplome+practica pâna si pentru meseria de ospatar...
iti inteleg fascinatia ta pentru piatra, si pe mine ma lasa masca...