Blog motorizat de:

Fotografia mea
O românca ratacita intr-un alt colt de lume...

vineri, 28 octombrie 2011

Nîmes: prima incursiune in antichitatea urbana



Nîmes e un oras tipator. In sensul acustic al termenului. Ma rog, un oras care-ti pune grav simturile la incercare.
Un zgomot urban teribil (insuportabil dupa linistea indelung savurata la Pont-du-Gard), un soare care-ti arde epiderma, monumente antice care te orbesc.



Am vizitat orasul sub stress, in urletele pick-hammerelor risipite pe toate strazile (primaria repara trotuarele si construia parkinguri subterane in mai multe puncte ale urbei). 
Templul roman, cel mai bine pastrat de pe planeta era inundat de decibeli si turisti iritati. Nervii erau atat de intinsi, incat mi-a fost imposibil sa reconstitui mental vechiul forum roman sau atmosfera antichitatii. Desi, culmea: templul (de cult imperial) e intreg pâna la ultima coloana, pâna la acoperis. Adica exact cum era acum 2000 de ani. 


Printre turisti, in timp ce americanii asteptau cuminti la coada,  cei francezi injurau cel mai abitir minicipalitatea. Cica "trebuiau sa prevada dopuri pentru urechi pe siturile antice, criminalii!"

Ne-am intrebat, bineinteles, cum se face ca edificiul e atat de bine conservat: pentru ca a servit fara intrerupere. A fost utilizat ca sediu al consiliului orasenesc, piata acoperita, loc de rugaciune pentru augustini, ba chiar drept grajd pentru cai. Secolul XIX i-a adus statutul de muzeu si prima restaurare capitala.





Arenele antice sunt in aceeasi stare de conservare exceptionala. Si ele au servit orasul timp de 2 milenii. In vremea invaziilor barbare, arenele au tinut loc de refugiu, de cetate fortificata. In interior au fost construite case, biserici, strazi, pentru a rezista asediilor prelungite. Spatiul eliptic a devenit astfel inima urbei...
Totul a fost ras in secolul XIX pentru a reda arenelor destinatia initiala: loc de loisir, sala de spectacol in aer liber.


Astazi, spectacolele lirice, de dans sau corrida fac sa vibreze arenele pe tot parcursul verii. Nimic nu s-a schimbat fata de antichitate. Doar toreadorii au luat locul gladiatorilor...


Vestigiul cel mai surprinzator este insa castelul de apa al orasului antic. Punctul in care apeductul pe care l-am vazut in zilele precedente atinge orasul. 
Situat pe o colina impânzita de case vechi si stradute inguste, aproape de universitate, intr-un spatiu greu accesibil vehiculelor, Castellum-ul ne-a oferit singurul moment de liniste al zilei.


Bazinul de piatra e intreg, gura de intrare apeductului e intacta. Se vad perfect orificiile circulare ale fostelor conducte de distributie a apei si chiar gurile de evacuare si preaplin.
La adapost de picamere si claxoane, creierul iti deseneaza singur ansamblul de coloane care trebuie sa fi acoperit bazinul, conductele de plumb disparute, ba iti reproduce si susurul apei venite din munte, de la izvoarele din Uzès...

La polul opus, cladirile antice care au incetat sa functioneze sunt astazi in ruine.
Templul Dianei a servit o perioada de centru eclezial, apoi de lupanar, inainte de a cadea in uitare. Mai bine lasau bordelul si curtizanele in pace, azi am fi avut cladirea intreaga...


Poarta lui Augustus din vechiul zid al orasului e sufocata de zgomote. Doar mai la nord, vechiul turn de veghe, Turnus Magnus, savureaza linistea gradinilor inconjuratoare...




La picioarele batrânului turn ne-am odihnit un moment, dupa cumplita incursiune in arterele orasului. Aici, la poalele turnului, curgea un râu al unei zeitati pagâne, pe care si romanii au adoptat-o. Zeul Nemausus, cel care a dat numele antic al urbei...
Apa nu lipsea deci in vremurile antice, apeductul nu era o absoluta necesitate... un larg subiect de reflectie si studiu... probabil exista civilizatii si popoare care nu se pot impiedica sa construiasca, indata ce dau de o cariera de piatra... printre altele...







18 comentarii:

  1. Ia uite cine s-a întors printre muritori. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar ca ne era dor :) La Blog and roll cu tine :)) Apare maine. Spor!

    RăspundețiȘtergere
  3. @catelul alpha: Ei da, adevarat c-am inviat:)
    Ma intorc si printre melci, mai ales ca avem o campanie electorala à la française, o splendoare! :)

    @Daniel: merci, comme d'hab...

    bucuroasa sa va revad:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Bine aţi revenit! Toţi aşteptam să mai aruncăm un ochi spre Franţa prin “Les tribulation de Karla”.
    Un week-end plăcut.

    RăspundețiȘtergere
  5. Merci, Acuvio...
    destul de incruntata Franta la ora asta: criza grea, recesiune la usa, furie mocnita a populatiei...
    Week end placut si tie:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Asa cum am promis, m-am tinut de cuvant si de Blog and roll

    RăspundețiȘtergere
  7. Bonjour Karla,
    ruine zici ????
    HA, HA, HA, HAAAAAAAAAAA...
    Se potriveste !
    BRRRRRRRRRRRRRRRRRRR...
    Ei, nu te speria atat de tare, doar niste paianjeni acolo, lilieci...fantomite, pisica neagra et gracieuse sorcière

    http://www.youtube.com/watch?v=1ZMLUo0jw-Y


    http://www.youtube.com/watch?v=jU6iP0WLsU8


    Un HALLOWEEN monstruos de distractiv sa ai !

    bisouuuuuuuus

    RăspundețiȘtergere
  8. Merci, Daniel, o sa-mi fac turul obisnuit prin selectia ta saptamanala:)

    Hello Tinaaaaaa.... mare fan de halloween esti din cate vad (foarte bine, m-ai molipsit si pe mine):)
    Am pregatit o tona de bomboane pentru vizita copiilor de deseara... meriti si tu o sacosa de dulciuri:)

    RăspundețiȘtergere
  9. Buna Karla:

    Bine te-am ragasit - cu un post superb.

    Pe curand,

    Irina

    RăspundețiȘtergere
  10. Merci, Irina...
    Bucuroasa sa te revad:)

    RăspundețiȘtergere
  11. Revăd cu plăcere acest text și, fiindcă nu s-a oprit mai vechiul meu comentariu, transmis de pe telefonul mobil-tehnica ne joaca uneori feste,ca in legile lui Murphy, "Daca e vreo posibilitate sa o fac prost, o voi face!"- revin cu precizarea ca frumoasele pagini scrise de dumneavoastra in cea mai buna regula reportericeasca, de care imi este dor si care, iata, primeste si onorante premii internationale, imi inveselesc inima , iar reintalnirea cu Karla ma bucura si mai mult. Sper in revenirea dumneavoastra constanta, fiindca am dus dorul unor astfel de itinerarii spirituale.

    RăspundețiȘtergere
  12. Multumesc, domnule Muscalu...
    Sigur ca o sa continui, si aici si pe Dealul Melcilor (unde am vazut logo-ul) - de altfel, am transferat acolo subiectele de actualitate sociala, economica sau politica...
    Aici c'est juste le plaisir de vivre...
    encore merci

    RăspundețiȘtergere
  13. Excelenta descrierea, iar referitor la francezi sung latini; ce te miri ca sunt galagiosi?

    RăspundețiȘtergere
  14. Hello Sergiu...
    Eh, asa e... da' parca galagie ca la nîmes n-am auzit prea des:)
    Merci de lectura...

    RăspundețiȘtergere
  15. Nu stiam ca in Franta au ramas in picioare atatea urme ale civilazatiei romane ...si conservate atat de bine.

    Iti mai urez bun venit, revenit de fapt, ma bucur mult ca te revad.

    Foarte frumoase articolele si fotografiile aferente, felicitari!

    Salutari a Max !

    RăspundețiȘtergere
  16. Hello Cartim...
    Pai, nici eu n-am stiut pâna n-am vazut. Habar n-aveam, imi ziceam ca Atena, Roma pentru antichitate...

    Si inca n-am scris nimic despre Arles, e si mai si:)
    grand merci...

    RăspundețiȘtergere
  17. Sunt atat de interesante aceste "caiete" ale tale!
    Fie si mai tarziu, bine ai revenit!

    RăspundețiȘtergere
  18. Merci Virtualkid!
    bucuroasa sa te revad...

    RăspundețiȘtergere

Au chant on reconnaît l'oiseau et aux paroles, le cerveau...